Indiferent de vârsta pe care o are copilul tău și oricât de ridicol ți s-ar părea ție ca adult, jocul lui, este deosebit de important să-l lași să se joace și să viseze. Când eram mici, eram încurajați să ne jucăm pentru că mai târziu nu am mai fi avut timp. Dar nu timpul este problema și nici că noi creștem repede.
Pentru un copil, joaca este o activitate a experienței prin care testează lumea și învață despre ea. În joc, el exersează roluri, încearcă reguli, își dezvoltă abilități. Jocurile devin mai complexe pe măsură ce copilul crește și reflectă dezvoltarea lui cognitivă, dar și preferințele. Unii copii vor să se joace mai mult singuri, în timp ce alții preferă compania prietenilor.
Prin jocuri, copiii își stimulează simțurile, își exersează mușchii, își coordonează văzul cu mișcările, ajung să-și stăpânească bine corpul, să ia decizii. Jocul este atât de important în dezvoltarea copiilor, încât Înaltul Comisar ONU pentru drepturile omului (1989) l-a recunoscut ca drept al tuturor copiilor.
Copiii au nevoie de cât mai mult timp pentru jocuri exploratorii libere. Desigur că vrem să-i îndreptăm spre activități educative, prin care să le dezvoltăm abilități, însă trebuie să-i lăsăm să aleagă. Atunci când le trasăm limite stricte sau le impune anumite jocuri, ele se vor transforma în teme.
Copiii de vârste diferite au preferințe diferite. Copiii mai mici petrec mai mult timp angajați în jocuri solitare, pe când preșcolarii și școlarii mici aleg jocuri cu colegii lor. La început sunt grupuri mixte, de băieți și fete. Apoi spre clasa a II-a încep să prefere mai mult compania celor de același sex.
Cât timp ar trebui să-i lăsăm la joacă, depinde din nou de vârsta lor. Pe măsură ce cresc, timpul dedicat jocurilor libere se reduce în favoarea activităților organizate și temelor. În loc să ne luptăm pentru timpul pentru teme, ar trebui să ne gândim împreună cu ei, la un program echilibrat, care lasă timp și pentru jocuri și decizii de organizare a timpului pe care să le ia ei.
