Știinquestu

[et_pb_section admin_label=”section”][et_pb_row admin_label=”row”][et_pb_column type=”2_3″][et_pb_text admin_label=”Text” background_layout=”light” text_orientation=”left” use_border_color=”off” border_color=”#ffffff” border_style=”solid”]

Stiinquestu14441008_1767570963491786_676349003017920927_n

 

 

 

 

 

Provocări,

emoții intense,

uimire,

cucerirea imposibilului.

Este destul de greu să spui ce a însemnat Știinquestu. Mai ales atunci când vrei să transmiți o parte din trăirile de acolo și celor care nu au putut să ajungă. Este ca și cum ai povesti despre o petrecere în speranța că se vor distra și cei ce ascultă. Voi face totuși o încercare.

Seara a început la 18:00, fix, fără întârzieri și așteptări și urma să țină până la 21:00… nicio șansă J… Ne-am întins ceva mai mult, spre disperarea vecinilor, participanții noștri plecând aproape de ora 23! Ce să-i faci, e greu să pleci când te simți bine!

Știinquestu a fost mai întâi un labirint de provocări. Participanții s-au înscris într-o cursă, pentru a cuceri toate probele gândite de echipele proiectelor găzduite de Științescu Hub. Dar s-a transformat mai mult într-un fel de degustare de delicatese educaționale.

14432947_1767570576825158_2213006429965193681_nFiecare echipă a avut pregătit la standul său cel mai reprezentativ lucru al proiectului său: misterul și satisfacția descoperirii. Așa au avut și părinții șansa pentru a experimenta puțin din ce au făcut copiii lor la Hub toată vara. Noi am venit cu Provocarea Brainteaser.
Am avut câte ceva din aproape fiecare joc de acest tip: Metall-Knobeley, Puzzle Boy, Aha! Brainteaser Kit, dar și Rush Hour. Toți cei care au participat la Știinquestu au trecut pe la masa noastră pentru a-și dovedi… ei bine…perseverența. Au fost și câțiva copii, au venit, au câștigat proba, au mers mai departe.

Nu s-a întâmplat același lucru și cu adulții. Au fost câțiva atât de fascinați de jocuri, încât au decis că vor să le rezolve pe toate, și nimic altceva nu a mai contat. M-a bucurat mult să-i văd atât de implicați și să retrăim împreună un crâmpei din bucuria copilăriei. N-ar trebui să renunțăm niciodată la ea, dar prea adesea suntem priviți ca ridicoli atunci când ne manifestăm prea gălăgios. Și atunci trăirile de acest fel le îngropăm adânc și ne devin atât de străine că nu le mai recunoștem nici la copii.
dsc02487

Cred că ăsta a fost cel mai important lucru care s-a întâmplat la Știinquestu. Am reușit pentru câteva ore să le permitem adulților să fie din nou copii și să se joace. Dar și să încerce lucruri noi și să să se lase îndrumați și ajutați și să nu mai fie ei cei care trebuie să știe, să dea explicații, să arăte cum se face. (Mă întreb cum ar fi un astfel de eveniment într-o școală?)

  

Pe foarte scurt:   Știinquestu a fost super! Dacă ne-am întâlnit acolo, lasă un comentariu cu felul în care ai trăit tu experiența…

[/et_pb_text][/et_pb_column][et_pb_column type=”1_3″][et_pb_sidebar admin_label=”Bara laterală” orientation=”right” area=”et_pb_widget_area_4″ background_layout=”light” remove_border=”off”] [/et_pb_sidebar][/et_pb_column][/et_pb_row][/et_pb_section]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

//]]>